Atâtea întrebări... Dar nu-mi răspunde,
Răspunsuri de la Tine când cerșesc...
Doar dragostea o cer a mă pătrunde –
Atunci când nu-nțeleg, să Te iubesc.

Când frământat de-umana judecată –
Orbit, nu Te mai văd nici drept, nici bun –
Ajută-mă să-mi plec făptura toată,
Înțelepciunii Tale s-o supun.

Eu sunt finit, iar Tu Nemărginire.
Eu sunt aici, deasupra Tu a tot.
Și toate le pătrunzi cu o privire
Și toate le-nțelegi cum eu nu pot.

Atâtea întrebări... dar care-i rostul
În faț-a ceea ce-i dumnezeiesc... ?
Și care-mi este mai de preț folosul
Decât voința Ta să o iubesc... ?

Amin.